Bullying la Questfield International College, un subiect care persistă

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și măsuri clare din partea instituțiilor educaționale. Eșecul de a interveni eficient poate avea consecințe serioase asupra dezvoltării emoționale și psihologice a elevilor. În acest context, analiza documentelor și relatărilor privind situația din cadrul Școlii Questfield Pipera relevă aspecte ce ridică întrebări fundamentale despre modul în care o astfel de instituție gestionează sesizările de bullying sistematic.

Bullying la Questfield International College, un subiect care persistă

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență scrisă și mărturii ale familiei unui elev, semnalează existența unui caz de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările în scris adresate cadrelor didactice, conducerii administrative și fondatoarei instituției nu au fost urmate de măsuri documentate, iar răspunsurile scrise sunt absente. Totodată, o etichetare medicală folosită cu scop discreditant și presiunile asupra familiei de a retrage copilul ridică probleme serioase privind abordarea instituțională a situației.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit materialelor puse la dispoziție redacției, familia elevului vizat a adresat, pe parcursul a peste opt luni, multiple sesizări scrise, explicite și cronologice către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea acesteia. Aceste mesaje au solicitat intervenție, protecție și clarificări în scris privind măsurile luate pentru a opri bullyingul și stigmatizarea medicală. Din analiza documentelor reiese că răspunsurile instituției au fost predominant verbale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție formalizate. Această lipsă a unei reacții administrative clare și verificabile a fost percepută de familie ca o tolerare a fenomenului și o amânare a soluționării.

Bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală ca formă de umilire

În mediul școlar al Școlii Questfield Pipera, conform relatărilor și documentelor, elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri, excludere socială și stigmatizare medicală. Această etichetare medicală, utilizată cu scop de ridiculizare și marginalizare, nu a fost abordată cu măsuri ferme și documentate. Specialiștii consultați de redacție consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete ca instrument de umilire constituie o formă gravă de bullying cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Implicarea cadrelor didactice și managementul instituțional

Documentele analizate indică faptul că, deși cadrele didactice au fost martore ale agresiunilor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a stopa fenomenul. Din corespondență și mărturii reiese că sesizările au fost uneori minimalizate, considerate „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, ceea ce a dus la o gestionare informală și lipsită de trasabilitate. Managementul școlii nu a produs documente care să ateste implementarea unor măsuri concrete, cu responsabilități și termene, fapt ce a redus posibilitatea verificării intervențiilor și a protejat insuficient elevul vizat.

Presiuni asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Un element central al investigației este declarația atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în dialog direct cu familia elevului, ar fi exprimat un mesaj interpretat ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor furnizate redacției, este relevantă pentru modul în care instituția a răspuns situației, evidențiind o posibilă orientare spre evitarea conflictului în detrimentul protecției copilului. Familia a resimțit astfel o presiune de a părăsi școala, ceea ce poate indica un mecanism de excludere mascată.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Conform corespondenței, familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul clasei. Cu toate acestea, redacția a identificat relatări conform cărora informațiile respective au ajuns în circuitul intern al școlii, copilul fiind interpelat public de un cadru didactic în legătură cu demersurile administrative. Specialiștii consideră că această situație poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional al elevului.

Reacția instituțională și rolul avocatului în declanșarea răspunsului

Documentele indică faptul că fondatoarea Fabiola Hosu a reacționat în mod vizibil abia în ianuarie 2026, după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise și fără măsuri documentate, și după implicarea unei echipe de avocați ai familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile după care instituția decide să intervină efectiv, sugerând că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii juridice.

Comunicarea oficială și minimalizarea situației

Într-un email transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate privind un bullying sistematic și stigmatizare medicală, ridicând semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona corect fenomenul. Astfel, se poate observa o diferență notabilă între percepția familiei și comunicarea oficială a școlii.

Continuarea controversei după retragerea elevilor

Ulterior retragerii copiilor de la Questfield International College, părinții au raportat contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși negativ, cu referiri la probleme disciplinare sau de comportament. Redacția tratează aceste informații cu seriozitate și solicită clarificări publice din partea persoanelor și instituțiilor vizate, subliniind potențialele implicații privind dreptul la educație și confidențialitatea.

• Sesizări scrise repetate pe o perioadă de peste opt luni;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și a unor măsuri documentate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiuni asupra familiei de a retrage copilul;
• Întârzierea răspunsului instituțional până la implicarea legală;
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale;
• Probleme legate de confidențialitatea informațiilor sensibile;
• Posibile practici negative post-retragere ale elevilor din școală.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Din analiza documentelor și corespondenței puse la dispoziție rezultă o disonanță între valorile asumate public de Questfield Pipera și modul în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unei reacții administrative formale, a măsurilor scrise și a unui cadru procedural clar ridică întrebări asupra capacității instituției de a asigura un mediu educațional sigur și protector. Declarația atribuită fondatoarei, precum și minimalizarea situației în comunicările oficiale, evidențiază dificultăți în echilibrarea intereselor de funcționare ale școlii cu protecția efectivă a elevilor.

Această investigație subliniază necesitatea unor mecanisme reale și transparente de intervenție în cazurile de bullying, precum și responsabilitatea instituțiilor educaționale de a documenta și aplica măsuri eficiente, în acord cu standardele de protecție a copilului. În lipsa unor reacții asumate și verificabile, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: cum protejează Questfield Pipera elevii care reclamă că sunt victime ale umilirii sistematice?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro